Placă video second hand: ce verifici înainte s-o cumperi

1. De ce nu există „câte ore a mers" la o placă video

La discuri, lucrurile sunt simple: fiecare SSD își ține singur socoteala — ore de funcționare, date scrise, erori — iar cifrele se citesc cu un program gratuit. De aceea ghidul nostru despre cât s-a consumat dintr-un SSD poate da trei cifre clare.

La plăcile video nu există așa ceva. Nu se publică un contor de ore, nu există un indicator de uzură și nu se poate afla, din placă, cât timp a lucrat sau la ce. Orice vânzător care îți spune „a fost folosită puțin" îți spune o părere, nu o măsurătoare — chiar dacă e de bună-credință.

Ce înseamnă pentru tine: renunți la întrebarea „cât a fost folosită" și o înlocuiești cu „cum se comportă acum". A doua se poate măsura în douăzeci de minute, iar răspunsul ei contează mai mult: o placă ținută curat și răcoros, chiar dacă a muncit mult, e mai sănătoasă decât una care a stat doi ani într-o carcasă plină de praf.

2. Despre minat, cinstit: nu se poate dovedi, dar nici nu e automat rău

E prima grijă a oricui cumpără o placă folosită, așa că merită un răspuns direct.

Nu se poate dovedi. Nu există o urmă pe care s-o citești și să afli dacă placa a stat la minat. Se vorbește despre indicii — BIOS modificat, lipsa cutiei, lotul mare de plăci identice — dar niciunul nu e o dovadă, iar unele apar și la plăci care n-au minat niciodată.

Și nu e automat rău. O placă folosită la minat lucrează la sarcină constantă, de obicei cu turație limitată și în spații ventilate — ceea ce o solicită mai puțin decât ciclurile de încălzire și răcire ale jocurilor. Ce se uzează sigur sunt ventilatoarele, fiindcă se învârt non-stop, și pasta termică, care se usucă.

Concluzia practică: nu căuta dovada minatului, fiindcă nu există. Verifică ce se poate verifica — temperatura, memoria, ventilatoarele — și cere garanție. O placă bună trece testele indiferent de ce a făcut înainte; una obosită cade la ele oricât de curată ar arăta.

3. Testul care spune cel mai mult: douăzeci de minute sub sarcină

Ăsta e miezul verificării, iar fără el restul sunt impresii.

Ce faci: pui placa într-un calculator, deschizi un program care citește senzorii (GPU-Z sau HWiNFO, amândouă gratuite) și pornești o sarcină grea — un test de randare sau un joc — pentru 20 de minute. Te uiți la trei lucruri, în ordinea asta:

De ce douăzeci de minute și nu cinci: o placă cu pastă termică uscată sau cu radiator înfundat merge bine la început și cedează abia când se încălzește tot ansamblul. Testele scurte trec, defectul rămâne.

Și un semn care se aude, nu se vede: ventilatoarele care scârțâie, uruie sau se opresc din când în când. E cea mai ieftină piesă de pe placă și cea mai des uzată; se poate înlocui, dar trebuie știut dinainte.

4. Înainte de orice test: intră în calculatorul tău?

Verificarea asta se face înaintea cumpărării, nu după, fiindcă nu ține de starea plăcii, ci de mașina ta.

Conectorul de alimentare. Plăcile mici se alimentează doar din slot; cele mari cer unul sau două cabluri suplimentare, de 6 sau 8 pini. Dacă sursa ta nu are cablul cerut, placa nu pornește — iar la calculatoarele de marcă sursa nu se schimbă cu una de magazin.

Puterea sursei. Producătorul publică, pentru fiecare model, și puterea recomandată a sursei. E o cifră de pornire, nu o garanție: o sursă veche dă mai puțin decât scrie pe ea.

Spațiul din carcasă. Lungimea plăcii și numărul de fante pe care le ocupă. Într-un calculator în format SFF intră doar plăci scurte, cu profil mic — ce anume intră acolo e explicat în ghidul despre plăci video în SFF.

Dacă pornești de la o stație de lucru sau de la un calculator de birou, capcanele de alimentare sunt aceleași și sunt descrise în ghidul despre transformarea unui workstation în calculator de jocuri.

5. Garanția rămasă: singura cifră verificabilă la producător

Dacă nu există contor de ore, există totuși un lucru care se poate verifica independent de vânzător: garanția.

Producătorii de plăci video țin evidența după seria de pe etichetă și pun la dispoziție pagini publice de interogare. ASUS, de pildă, are „Warranty Status Inquiry": introduci seria și afli data până la care produsul e în garanție. Ceilalți producători mari au echivalentul lor.

Ce afli din asta, chiar dacă garanția a expirat: aproximativ când a plecat placa din fabrică. O placă vândută ca „aproape nouă", a cărei garanție a expirat acum trei ani, nu e aproape nouă.

Ce primești de la noi, în schimb: plăcile din catalog vin cu garanție de la vânzător, nu doar cu ce a mai rămas de la producător, iar returul e de 60 de zile. Diferența contează exact în cazul în care ceva se vede abia după două săptămâni de folosire.

6. Ce nu merită să cauți

Ca să nu pierzi timp cu verificări care nu spun nimic:

Aspectul exterior. Praful se suflă, autocolantele se dezlipesc, carcasa se șterge. O placă care arată impecabil poate avea pastă uscată și ventilatoare terminate.

„Testată, funcționează perfect". Orice placă funcționează perfect în primele două minute. Fără un test sub sarcină, propoziția asta nu înseamnă nimic.

Numărul de ore din programe. Unele unelte afișează un „uptime" al driverului sau al sistemului — nu al plăcii. Nu e un contor de uzură, e durata de când s-a pornit calculatorul.

Modelul de BIOS. Un BIOS diferit de cel din fabrică poate însemna o actualizare normală a producătorului. Nu e o dovadă de nimic.

7. Cinci întrebări înainte de comandă

1. Ce garanție dă vânzătorul, în scris? Nu ce a mai rămas de la producător, ci ce răspunde el însuși.

2. Pot să o testez sau să o returnez? Un retur de câteva săptămâni face cât un test, fiindcă defectele de răcire apar la folosire, nu la probă.

3. Ce conector de alimentare cere și ce sursă recomandă producătorul? Amândouă sunt pe pagina modelului.

4. Încape în carcasa mea? Lungimea și numărul de fante, comparate cu ce ai.

5. Mai e în garanție la producător? Se verifică singur, cu seria de pe placă, pe site-ul mărcii.

Dacă primele două răspunsuri sunt bune, celelalte trei sunt o chestiune de cinci minute pe internet. Iar dacă primele două lipsesc, restul nu mai contează.